Primul articol.
Pentru inceput, politicos si normal ar fi sa facem cunostinta. Ei bine, eu sunt o anonima. O anonima care isi va impartasi trairile cu oricine este dornic sa le asculte. Si, asumandu-mi cliseitatea frazei anterioare, spun sa trecem la subiect, fara a mai fi vorba lunga..
Eu nu sufar. Pe mine nu ma doare. Eu nu sunt indragostita. (Cum adica, dragoste? Ce e aia?) Sau cel putin asa mi-am propus; iar asta a fost o greseala mare. Consider ca cel mai lipsit act de curaj al unui om este sa renunte la iubire. Si nu numai la iubire, ci si la partea care ne face sa simtim cu adevarat iubirea din plin: durerea.
Ce rost mai are sa traiesti, daca iti opresti sentimentele de parca ai avea access la ele cu un buton? Eu asta mi-am imaginat. Mi-am inchipuit ca pot sa le opresc, de parca as fi avut vreun buton pe inima. M-am gandit ca daca gandesc rational, inima nu are ce interveni in treburile creierului, dar m-am inselat. M-am inselat amarnic, iar sentimentele au venit ca o avalansa, eu nestiind sa le controlez.
Acum, intr-o zi din cursul saptamanii, la ora 1:00 A.M. stau si incerc sa imi tin in frau trairile. Imi place sa controlez totul, sa stiu tot ce se intampla, iar daca as putea sa imi opresc ideile care imi vin in cap, as face-o. Dar asta nu pot controla. Nu imi place sa stie lumea ce simt eu, daca sufar sau imi e bine, asa ca ma inchid in mine, impunandu-mi subtil ca "pe mine nu ma afecteaza, eu nu sunt ca restul, eu sunt idiferenta".
Ah si indiferenta asta cat de rea este. E bine cand te aflii in ipostaza celui indiferent in relatie, dar cand o primesti inapoi, doare al naibii de tare. Si nu numai ca doare, dar te simti de parca iti vine sa o iei razna, de parca cerul ti s-ar prabusi in cap, de parca Pamantul se rotese si totul e pe dos. Dar stii cum e, nu? Tot ce dai, aia primesti.
Si, pentru o incheiere cum se cade, in cazul in care textul acesta a mai fost citit si de alte persoane in afara de mine si de ego-ul meu, va sfatuiesc pe voi (sau pe tine, persoana care citesti) caci eu sunt o cauza pierduta:
~ Iubeste! Si iubeste cu foc si cu patos, iubeste de parca simti ca fiecare celula din corpul tau o ia razna, de te simti cliseic in al noualea cer, si cel mai important, iubeste fara frica de durere. Urca-te pe vaporul dragostei, si lasa-te cuprins si invaluit de cele mai ciudate sentimente si emotii, si chiar daca se vor simtii turbulente, nu-ti fie teama. Iar de vei lovi vreun iceberg al durerii, nu te speria, ci lasa-te cuprins de 2 ori mai mult de aceasta, caci nu exista iubire sincera fara ea"
In caz ca v-a placut articolul, si ati vrea sa mai scriu, va rog contactati-ma pe mail!